joi, 28 februarie 2013

7 semne primordiale – SEGMENTELE (3)


Segmentele nu promit nici o poveste senzationala, insa, fara ele, nu am putea avea masura lucrurilor. Nici ordine, nici clasificare, nici cantitate, nici varsta.
Cand oamenii ce traiau pe langa muntele Ararat au vrut sa spuna povestea despre Potop pe covoarele lor, au apelat la segmente pentru a exprima varietatea. Arca lui Noe a fost redata in forma de romb, i...mbogatit cu segmente cu capete triunghiulare. In mod normal rombul este forma pamantului, dar atunci, cand peste tot era numai apa (vedeti valurile), Arca era singurul "pamant" disponibil. Din arca se ivesc capete de animale. In timp, femeile au renuntat a mai tese si ochii lor, pentru ca e dificil sa lucrezi detalii atunci cand tesi un covor de lana. In poza de jos, covorul persan e lucrat cu matase. Este un exemplu rar: la animalele de pe margini ochii tot nu apar, pentru ca nu mai este nevoie, deja se stie ce este acest motiv. In mijloc, insa, apar 6 animale, fiind reprezentate doar cele mai importante pentru om (camila, oaia, capra, cainele, soimul si inca o pasare) + spirala dubla (S – masculin + feminin), ce ne spune ca au fost luate cate 2 din fiecare specie.
Segmentele ajuta si la clasificare; separa binele de rau, ordoneaza = "pieptenele"; sau, in numar de 5, iau forma de "palma", ca un scut protector (cei care au avut contact cu Islamul, au numit-o, mai tarziu, "palma Fatimei"). "Pieptenele" apare in special ca 'bariera protectoare', adica bordura, chenar la covoare; dar este folosit si ca element de camp.
Segmentele imbogatesc rombul, rombul cu laturile prelungite, pentru a exprima abundenta, ideea de "suficient", "de-ajuns". Se folosesc in special pe fote (fuste), iar in poza este o fota de mireasa: incarcata cu astfel de romburi, in speranta ca va avea o familie fericita: multi copii si hrana pentru toti.
Inca folosim segmentele pentru a masura: timpul (ceas), temperatura, dimensiunile, etc ...

model de ie din OLTENIA, Dolj


marți, 26 februarie 2013

7 semne primordiale – SPIRALA (2)



Despre spirala s-au scris sute de pagini; dar cand am vazut ca explicatiile autorilor se bat cap in cap, m-am oprit din citit metafore tiparite in 1988, 1991, cand si noi si autorii, eram blocati aici si nu puteam trece de granite. Eu am fost libera sa calatoresc si sa vad cu ochii mei: am lasat 'sursele' deoparte si am observat asa:
in cele mai vechi reprezentari, spirala nu apare niciodata singura; este nevoie de cel putin 2: o PERECHE; spiralele.

Oamenii or fi observat spirala si la melc, si la vartejuri, insa motivul ce simbolizeaza forta nu se cheama asa, ci COARNELE BERBECULUI. Ursul e mult mai puternic, dar pe oameni i-a impresionat impactul, energia ce apare in lupta pentru suprematie.
COARNELE BERBECULUI vorbesc despre 'masculul alpha': energie masculina, virilitate.
MAINI PE SOLDURI (cum s-ar traduce in romana) e semnul feminin corespunzator, ce reprezinta putere feminina, forta de seductie.
Pe multe textile, in special pe cele neutre (covoare) aceste doua semne sunt alaturate sau compuse, pentru ca se completeaza.
Si la noi; semnul masculin se foloseste pe camasi barbatesti si si-a pastrat si numele si sensul.
Se foloseste si semnul feminin, pe altite, unde ii este locul de drept; dar numele si sensul a fost uitat (nu-i nimic, se intampla si la case mai mari). Oamenii de acum l-au botezat "inima" – dar n-are legatura; oamenii vechi nu se apucau sa deseneze organe interne, ei reprezentau idei.

Principiul feminin-masculin se observa cel mai clar exprimat prin spirale, cred, in motivul nostru numit SFADITELE. Priviti-l ca pe un yin-yang al nostru, chiar si numele sau corespunde. E vorba de principii opuse, care nu pot exista separat, se atrag si se resping in acelasi timp.
CARLIGUL CIOBANULUI, e format tot din 2 spirale opuse, dar legate, ca sa exprime mai bine legatura: pierdut-gasit, dus-intors, inceput-sfarsit, etc ... un fel de balans la infinit.

O spirala singura, se foloseste, evident, in ceramica de Horezu si n-am uitat de ea. Insa aici spirala se naste din miscarea fireasca, din tehnica de producere si decorare. Dar oamenii au desenat spirale mult inainte de a inventa roata olarului si, desi e greu sa cioplesti in piatra, s-au chinuit sa faca mereu 2.

Se zice ca spirala e viata in evolutie. Dar in Cucuteni spirala apare fix pe fund. Ca sa impacam toate spiralele, sa zicem ca spirala e viata in evolutie, da; dar pentru o noua viata este intai nevoie de virilitate si seductie. Un fel de-a spune "ce-a fost mai intai, oul sau gaina?" ... "spirala sau spiralele?"

sâmbătă, 23 februarie 2013

7 semne primordiale – ROMBUL (1)


Unui agricultor nu-i pasa ca pamantul e rotund. El vede bucatica lui, de pe urma careia traieste. Si o vede de la nivelul ochiului, deformata, in perspectiva. O vede ca pe un 'ROMB'.

Ca arhitect si agricultor deopotriva, doar asa pot sa-mi explic de ce omul a reprezentat pamantul ca romb: pentru ca asa se vede; asa imi vad si eu gradina mea. Indiferent de cum arata in acte / planuri.

Pamantul negru, gras, promite abundenta, indestulare, viata. Cand oamenii s-au asezat si au domesticit plantele si animalele, au ajuns sa aiba si surplus de hrana. Au apelat tot la pamant ca s-o pastreze si asa au inventat ceramica.

Zeita-Mama, Zeita-Pamant, simbolul fertilitatii, a fost - nu doar reprezentata sub forma de romb (cap-solduri-picioare) - dar si "imbracata" cu romburi si hasuri (brazde). Si femeile s-au imbracat tot ca zeitele: au purtat rombul pe fuste (fote, sorturi), pe fundal negru, ca pamantul.

Rombul a stat in mijlocul compozitiilor grafice, ca centru de interes. A fost imbogatit cu romburi concentrice, umplut cu hasuri – linii oblice sau orizontale, i s-au prelungit laturile cu linii drepte sau unghiuri. A ajuns sa ia forma de floare – motivul "floarea creata".

In portul popular; nimic nu era la intamplare; totul avea un rost !

joi, 21 februarie 2013

OLTENIA - model de ie din Dolj


OLTENIA - model de ie din Dolj

> motivul de pe piept este neobisnuit pentru cusaturi. este de obicei tesut; cel mai probabil preluat de pe un kilim. In Anatolia centrala, acest motiv este des folosit si reprezinta corespondentul feminin pentru "coarnele berbecului"; este un motiv stravechi.

marți, 19 februarie 2013

NOI intre NOI



Un expert o sa rada, probabil, de schema mea sau o sa ma critice; insa pe noi, oamenii obisnuiti, acest desen o sa ne ajute sa ne orientam un pic in spatiul in care s-au purtat iile (camasile cu altita / incretite la gat / de tip dacic / de tip carpatic).
S-au purtat ii si in Botosani, Neamt, Bacau, Roman ... chiar si in Constanta; dar n-am gasit ceva specific al lor; poate pentru ca nici nu am vazut foarte multe modele vechi – dinainte de 1918.
Schimbari, mode, influente, au fost la ii si mai inainte; dar dupa Unire romanii au comunicat altfel si s-au miscat intre granite mai mult decat oricand pana atunci. Si modelele s-au mai amestecat.

In Moldova s-au purtat in special raurii costisati / chezuri / piezuri – adica oblici. In sud, s-au purtat raurii in siruri verticale; fie multe si fine, ca in Ramnic sau Ilfov, fie rauri coplesitori, compusi din motive mari si late, cu nume specifice, pentru Muscel "codri", "serpeasca", etc Pe ambele maluri ale Oltului si in Oltenia, s-au purtat mai mult raurii "infurcati" ca niste ramuri (furci) care pleaca dintr-un ax de simetrie numit "cosoi". In Gorj apare tipul de rauri numiti "sabiate"; cosoiul dispare si fostele ramuri sunt acum benzi evidente, care se intalnesc pe centrul manecii, in unghi.

Dupa ce incretul si-a pierdut rolul functional, a fost pastrat totusi ca banda decoartiva, aproape nelipsit in compozitia manecii. Sunt exceptii iile mai noi din Muscel si Prahova, unde raurii pleaca direct din altita, repetand aceleasi modele. Alta exceptie sunt iile mai noi (1900) de pe Valea Oltului, unde toata maneca este acoperita de broderie fina, numita "tabla". Tot atunci iile din sud s-au imbogatit cu fluturi (paiete) si fir (metalic). In Bucovina s-au folosit margele – in special pentru a imbogati incretul; dar apar si pe altite cateodata.

Cromatica:

Ia de Suceava are culori sobre, dar placute, naturale: brun, cafeniu, negru, verde inchis.
Cea de Campulung e plina de rosu si negru si se lucreaza cu fir gros, buclat, care da volum.
In Vrancea, apare o geometrie puternica si culori tari: rosu, negru, albastru, verde, ocru – contraste; dar si o croiala speciala a manecii: efectul de spirala nu e dat de rauri costisati ci de croiala manecii, care este rasucita. In Vlasca si Ilfov se folosesc culori calde, mai multe nuante de rosu, auriu, ocru.
In Romanati se foloseste o combinatie de albastru tare cu rosu si visiniu, pentru modele delicate, mici, dar de mare rafinament. In Gorj, mai ales in nord, se foloseste doar negru (si ocru pentru incret) – influenta clara dinspre zona "Saliste". In schimb compozitia, motivele, sunt foarte dinamice: colul morii, stele, spirale, coarnele berbecului, carlige, etc. In Arges si Valcea, de asemenea apar compozitii monocrome, dar e vorba de rosu inchis si visiniu, mai rar doar negru.

Nu am uitat de camasile specifice pentru Dobrogea si nici de cele din Banat, Oas, Maramures, Transilvania: Hunedoara, Saliste, Apuseni, Bihor, Nasaud, Tarnave – fiecare are o personalitate aparte. Insa nu le pot aduce impreuna cu iile pentru ca; desi unele sunt si ele compuse tot din 4 foi si incretite la gat – au si elemente aparte in croiala: ciupag, fodor, platca. Ornamentele sunt specifice: in tabla, ciocanele, picaturi, umeras, 'peste cot' si ne zapacim de tot.

joi, 14 februarie 2013

NOI printre vecini


NOI printre VECINI:
Inainte, oamenii se recunosteau dupa port; caci nu aveau pasaport. Ei au tras cu ochiul in jur, dar nu au copiat; au PRELUAT si ADAPTAT ceea ce le-a placut, de la vecini. Au tinut sa-si pastreze identitatea; prin port poate chiar mai mult decat prin grai.
Spre granite, romanii au purtat motivele cusute in cele 3 culori ale noastre; ca sa nu fie dubii.
Dar toate femeile s-au str...aduit sa fie frumoase; nu doar romancele. S-au imbracat pentru a crea iluzii optice, pentru a ajunge cat mai aproape de idealul dorit. In primul rand o talie de viespe!
Dar unele au vrut sa para mai voluptoase iar altele mai zvelte. Din Muscel pana-n Bucovina si toata Moldova – femeile au folosit catrinte foarte stramte si negre, pentru o silueta subtire. In rest – femeile vroiau sa arate solduri largi: se strangeau in talie cu bete si braie si purtau poale incretite, fote si valnice voluminoase.

Intr-o mare de camasi brodate, cum ne orientam? Cum o recunoastem pe a noastra de departe?

NOI: am evidentiat lungimea manecii !!! cu sau fara altita - ca element ce marcheaza umerii.
SUD: imediat la sud de Dunare, inca se mai poarta camasa incretita la gat, pe modelul carpatic; dar spatiul este atat de plin de broderie, incat de departe nu se distinge decat o mare pata de culoare. N-ai unde sa mai infigi un ac!
SUD >>> mai jos, camasile devin, brusc, albe, pentru ca toata broderia este pe ilic, ce se poarta stramt si inchis; se urmareste o "clepsidra" bine conturata.
SUD-VEST: se evidentiaza umerii, mansetele si partea de piept care se vede pe sub ilicul descheiat.
VEST: flori si pasari redate prin linii curbe, complet alta tehnica de cusatura si alta cromatica.
NORD-VEST: un medalion mare, floral, pe maneca, intre umar si cot
NORD: se coase cu alb pe alb, tot efortul se concentreaza in a crea umbre, volume, dantele
EST: vecinii slavi de la est segmenteaza maneca prin benzi late de broderie, unde incadreaza motive geometrice, simple dar gigantice (in comparatie cu ale noastre), intr-o betie de culori.
EST >>> mai departe spre est, se pierde geometria; se marcheaza pieptul si umerii, iar pe maneca se plaseaza elemente florale, ici-colo.

Daca ne place portul nostru mai mult decat cel al vecinilor, nu-i cazul sa ne ingrijoram ca suntem ultra-nationalisti: asta am vazut, asa am fost obisnuiti si educati ca e frumos; asta-i pe gustul nostru.

miercuri, 13 februarie 2013

CALEA OCOLITA a motivelor traditionale



Nu trebuie sa fim dezamagiti, uimiti sau indignati daca vedem semnele noastre folosite si de alte popoare; nu e ca si cum ele devin, brusc, mai putin romanesti. Nu sunt exclusiv romanesti!

Literele alfabetului le foloseste toata lumea. Inainte de litere, au fost semnele. Mult inainte de daci, de greci, de romani, de toata istoria omenirii care a fost scrisa. Mare parte din povestea omenirii a fost desenata. A, e altceva ca noi n-o mai putem descifra acum si e problema noastra ca vedem semnele dar nu le mai intelegem. E o problema care se poate rezolva.

In 1910, la Viena, expozitia internationala de textile ii lasa fara explicatii pe specialistii care se uita, perplex, la motivele identice folosite in Turcia, Bucovina si tarile Scandinave. Ei nu inteleg cum e posibil !!! pentru ca; dupa ei, aceste populatii n-au fost niciodata in contact; femeile care au lucrat acele textile nu si-au parasit satul niciodata, nici stramosii lor.

Daca acei specialisti ar fi putut vedea hartile intocmite pe baza studiilor de azi, probe ADN, care urmaresc stramosii pe linie materna si paterna, pe tot traseul lor !
O astfel de harta am folosit pentru a suprapune pe ea "traseul semnelor". Se leaga.
Oamenii au lasat in urma lor semne, asa cum Hansel si Gretel au lasat firmituri de turta dulce.

Ca sa nu ne copleseasca tonele de informatii, simplificam:
Nu poti practica agricultura decat daca stai pe loc (populatie sedentara). Cand cultivi pamantul, e vitala fertilitatea solului, prezenta apei, soarele, anotimpurile. Vei folosi semnele mai mult cusute, pe panza, caci ai la indemana culturi de in si canepa, viermi de matase, etc.

Daca esti dintr-un neam de pastori, esti mereu pe drum. N-ai in si canepa, dar ai lana. Din lana trebuie sa faci si haine si covoare si cort, pentru ca n-ai o casa cu pereti. Vei folosi semnele mai mult tesute, semne care sunt importante pentru nomazi: steluta nordului (calauza), coarnele berbecului, carligul ciobanului, coltii lupului, cumpana.

Pe-aici au trait mereu si agricultori si pastori; e o tara mare, relief variat. Au stabilit relatii, au avut nevoie unii de altii; si-au imprumutat semnele si le-au folosit in atatea combinatii, incat varietatea modelelor de la noi este coplesitoare, ametitoare, fara sfarsit. Pentru ca noi le avem pe toate.

Legende sunt multe si multe se verifica. Cel mai 'romanesc' semn, este, probabil, coloana. Nu o alaturare de romburi – ci coloana. Este si cel mai vechi semn (descoperit pana acum) pe teritoriul nostru: vechimea cca 10.500 ien – descoperit pe o piatra, intr-o grota, in Mehedinti.

Nu semnele in sine sunt ale noastre; ci felul unic, in care le-am COMBINAT si le-am PASTRAT!

Si asta voi incerca sa explic pe scurt data viitoare: cum ne recunoastem printre vecini.


vineri, 8 februarie 2013

copiii invata motivele traditionale - lectia 1

 
Prima sedinta de lucru cu copiii. (elevii Doamnei Invatatoare Aurelia Berusca; din clasa a III-a B, de la Scoala Gimnaziala Nicolae Titulescu, Bucuresti)
In doar o ora !!! copiii au invatat motivele de baza si rostul lor; apoi au desenat, f...olosind semne in loc de cuvinte, ca sa exprime ceea ce isi doresc ei cel mai mult pe lume. Cei care au vrut, si-au povestit desenul in fata clasei. Altii au preferat sa faca inca un desen, pe care sa-l ia acasa. Unii s-au atasat instantaneu de un semn anume, simtind ca li se potriveste. Vor sa facem asta in fiecare vineri de acum incolo ! :)

Desigur ! Iar pe data de 2 martie, vom prezenta acest proiect si primele rezultate in cadrul unui Simpozion. Speram sa trezeasca interes !

Aure Berusca "Azi am experimentat ceva frumos si inedit pentru elevi: cunoasterea povestilor din spatele semnelor folosite azi ca motive populare. Partea practica a fost si mai atractiva. Elevii au folosit un sablon pentru a decora spatiul de lucru sau pentru a-si spune propria poveste. Desenele lor sunt superbe! Multumesc Ioanei pentri ideea acestui proiect si sper sa nu ne oprim aici. Multumesc!"

duminică, 3 februarie 2013

BARBATESTI


Pe barbati i-au imbracat tot femeile: mame, surori si sotii.
Desi camasile lor par, la prima vedere, mai simple, asta nu inseamna ca au fost lucrate in pripa. Desigur ca au fost facute cu drag, insa nu striga de departe. De-aproape poti aprecia toata migala cu care au impodobite: cusaturi in alb pe alb, ajururi, sabace, gaurele: bibiluri!
Camasa are croiul simplu, drept, intr-una cu poalele. Dar a...u existat si "camasi cu fusta"!
Portul barbatilor s-a pastrat mai bine; ei au fost mai putin receptivi la schimbarile din moda. Voiau sa para lati in umeri. Asa ca motivele au fost cusute pe umeri, dublate, acolo unde maneca se coase de stan. Peste camasa, barbatii incingeau fie chimir, fie brau lat, testut, de lana.
Camasa de zi cu zi, de lucru, zisa si "purtareata", era simpla si lejera.
Dar cea mai importanta si cea mai lucrata – a fost camasa de mire: tesuta, croita si cusuta chiar de mireasa. Mai in gluma, mai in serios, baiatul o-ntreba pe fata care ii placea: "stii lelita-n patru ite?"
Daca nu stiai sa tesi si sa cosi, nu te puteai marita; pentru ca textilele nu erau de cumparat. Fiecare femeie trebuia sa fie in stare sa-si imbrace familia si casa (asa se zicea).
Dupa ce fata si baiatul se-ntelegeau sa se casatoreasca, urma bautul rachiului, care era ca o logodna si tot atunci se stabilea si cand va fi CROIALA. Viitoarea mireasa organiza o petrecere si atunci lua masurile mirelui si ii croia camasa. Apoi, in fiecare seara, mirele venea s-o vada cosand.
Uneori nunta urma repede, intr-o luna – si mireasa era ajutata de druste (un fel de domnisoare de onoare). Alteori, in alte regiuni, mireasa cosea singura; iar daca se ambitiona si se angaja la un model complex, mirele era nevoit sa astepte chiar si 1 an pana la nunta.

 Multe din aceste camasi s-au dus in pamant; pentru ca asa au ales oamenii sa plece pe lumea cealalta: imbracati cu ele. In razboaie, soldatii purtau uniforma peste camasa lor, de-acasa. Sa-i pazeasca, sa poarte noroc, sa se intoarca cu bine; iar daca nu, sa fie deja pregatiti de inmormantare.